Doar tu

De un an descopar sentimente imprimate in file din povestea sufletului meu, cu duritatea unei penite demna de o cerneala vie care nu va disparea nicicand.



Alungi norii din privirea mea,
pastrezi in mine cea dintai zi senina,
Doar tu
zaresti in mine asfintitul
cand soarele apune la doua degete distanta de buzele mele.
Doar tu
privesti luna printre genele mele
in timp ce mii de stele mi se cufunda in par.
Doar tu
inchizi ochii si ma privesti cu sufletul.
Iti puni o dorinta.
Doar tu
Imi mangai chipul cu un fulg de nea,
il lasi sa-mi sarute obrazul
si apoi, gelos, il condamni sa se topeasca.
Doar tu
deschizi pentru mine petalele unui trandafir,
ii inhibi spinii si-l asterni in palmele mele atat de tandru
Doar tu
imi adulmeci parfumul
din clipa in care ma zaresti venind, la coltul strazii
Doar tu
iti ascunzi iubirea in ochii mei
de teama ca gerul lui decembrie o va ingheta,
iar tu nu vei mai putea simti primavara din bratele mele
Doar tu
inca imi mai zambesti din celalalt capat al lumii
iar zambetul tau inca imi mai salveaza serile triste.
Doar tu
iti plimbi degetele prin parul meu
de parca ai incerca sa atingi prima picatura de roua
cazuta pe cea dintai floare de cires.
Doar tu
mi-ai curpins gandurile
si le-ai dat putere sa recunoasca inimii supremul adevar.
Iti multumesc.

Ce folos?

Secret Garden - Cantoluna

Powered by mp3skull.com


Simt o tacere absurda.
Doar gandurile imi vorbesc si se avanta in universul care pare sa-mi observe pasii fara a-mi da nici macar un indiciu despre drumul pe care trebuie sa-l aleg.
Nu se vede nici o lumina care sa faca mai vizibila aceasta cale atat de fina intre doua prapastii.
Nu-mi apartine nimic. Nu mai exista nici visele de altadata sau daca ele mai exista, de-acum sunt constienta ca raman in umbra irealului, ca nu pot trece de bariera infinita a vietii pentru le putea avea inaintea mea.
Am pastrat in mine fericirea pe care o privesc de fiecare data cand vreau sa uit ca exist. Ce folos sa fi, daca totul in jurul tau te transforma in ceea ce nu esti?
Ce folos sa simti, daca in final totul se rezuma doar la sperante infinite?
Ce folos sa fi fericit, daca obiectul fericirii tale poate sa dispara in clipa imediat urmatoare?
Si in fond, de ce exista un obiect al fericirii? De ce nu putem fi fericiti pur si simplu?
Ce folos sa razi, daca zambetul tau ascunde rani ale inimii pe care doar o alta inima le poate vindeca? Si unde o poti gasi? Si daca o gasesti si realizezi mai apoi ca inima pe care o credeai vindecatoare iti imprima alte rani si mai adanci?
Ce folos sa privesti in ochii celui iubit daca nu poti vedea dincolo de albastrul cerului?
Ce folos sa daruiesti o floare daca nu poti sa-i inhibi spinii care te pot rani in ciuda imaginii perfecte pe care ea o afiseaza, in ciuda parfumului etern pe care ti-l ofera spre adormire?
Ce folos sa arati ca iubesti, daca te lovesti de marele zid la care se opresc speranta si iluziile?
Ce folos sa-i canti iubirea, daca ritmul lui este altul, iar tu pe langa el devii treptat un complet afon?
Ce folos sa te arunci in marea iubirii, daca valurile ei te cuprind doar pe tine, iar celalalt ramane la mal, contempland mirat pescarusii?
Ce folos sa zbori in Paradis, daca aripile tale sunt obosite de cat au zburat ani si ani deasupra pamantului, avand certitudinea ca exista ceva mai mult dar intotdeauna in zadar?
Ce folos sa pastrezi amintiri pe care niciodata nu le vei putea retrai, cand tot trecutul tau este doar o epigrama aruncata intr-un colt prafuit al sertarului?
Ce folos sa-l privesti in ochi, ca pe cel care ti-ai fi dorit sa fie al tau dar nu este?
Ce folos sa-i vorbesti, ce folos sa-i spui ce simti, ce folos sa opresti timpul in loc, ce folos sa creezi un vis...
Ce folos sa desenzi un cer comun cand in final ramai privind stelele iar el acapareaza luna de parca ar fi doar creatia lui si fuge, fuge spre alt cer, mai senin sau deseori cu nori mai multi si intunecati, plini de ploaie. Deja incepe sa-i placa schimbarea. Isi lipeste luna acolo, el, supremul ei creator si o priveste indelung de parca abia de acum se incadreaza in tabloul perfect. Tabloul lui, o noua arta, o noua viziune, un nou univers, departe de tine.
Ce folos?
Tu? Ramai cu cerul tau, cu stelele tale, cu norii care devin si ei intunecati, cu spinii trandafililor de a caror existenta uiti si te intepi de fiecare daca cand iti doresti sa-i mangai, cu acea muzica a trecutului pe care o cantzi in mod repetat, obsesiv de parca ai dori ca un miracol sa-ti ofere din nou acelasi tabloul senin.
O periada nu mai deschizi portile Paradisului, nu mai zbori pentru ca aripile tale s-au stins. Cauti mereu aceiasi ochi, ii cauti pretutindeni, pe chipul tuturor. Si te inchizi si nu-ti mai doresti nimic. Ce folos, nu?
Apoi, cu timpul, incepi sa auzi un mic ecou. Muzica incepe sa-si schimbe notele, ritmul, chiar si gama si apoi realizezi ca incepi si tu sa fredonezi altceva. Iti capteaza atentia.
Desi tot nu poti uita celalalt portativ pe care il cantai parca de-o viata.
Asta e: nu poti uita! Dar inveti si alte note, cauti un cer nou care sa-ti intregeasca peisajul si candva, luna va ramane imprimata acolo, pentru un timp sau ... pentru totdeauna.

Iubire intamplatoare

Privesc stelele triste ce-au cazut
Si soarele care de-a pururi ne zambea,
Sclipirile unor vise ce se ascund
Intr-un colt inca viu din viata mea.

Carari strabat un univers pustiu;
E intuneric pretutindeni si-i lumina.
Vechile azururi se-aprind in noul cenusiu,
Iubirea mea de-a ta privire-i tot straina.

Mi-e rasaritul noapte si apus
Iar luna ma-ntristeaza cand apare,
Stelele miii-mi sunt soare vesnic nepatruns
De razele unei iubiri profund intamplatoare.

In vechiul gand s-a cuibarit o stea
Care-mi indruga slove despre nemurire.
Cum sa ii cer din gand sa mi te ia,
Cand tot ce vreau se naste din pieire?

Ce-a fost candva separa amintirea,
De multe ori si inima se-nseala.
Caci pana ce-mi scria odata fericirea
A obosit sa verse lacrimi de cerneala.

Iti spun adio si plec a nu stiu cata oara,
Dintr-un amurg de toamna ce-mi striga
Ca tot ce am iubit odata o sa doara
De mai raman o zi in plus in viata ta.

(Amyra of the desert)

Azi

Citeste lumina din ochii mei
Ei te-au cladit inca dinainte sa te zareasca
Asculta muzica buzelor mele
Nu uita ca surasul meu ascunde o farama din tine

Secret Garden - Reflection

Powered by mp3skull.com

Sfarsit

Las fericirea mea sa zboare catre tine. Iti las totul.
Pasii mei se duc departe, dar inima inca te poarta fara sa ceara motive, fara sa intrebe daca vreodata tu, acela care a adus un zambet chipului meu, vei mai aparea in fata ochilor mei precum cel dintai rasarit.
Tot ce simt ramane pastrat in cel mai adanc coltisor al fiintei mele si inchid usa acum si aici.
Trag zavorul peste toate acele nopti pe care gandurile mi le aruncau la picioare din clipa in care numele tau ajungea pe buzele mele.
Rostit de mine, numele tau pare al meu pentru totdeauna.
Ma urmareste oricunde m-as ascunde.
Il aud strigat in miez de noapte de o voce nevazuta si ma trezesc cu privirea ta in suflet si cu chipul tau in fata ochilor..
Rostit de buzele tale, numele meu pare sa-ti apartina pentru totdeauna, desi niciodata nu te voi mai avea atat de aproape incat sa-l pot simti soptit pe pielea mea, desi pare sa fie creat pentru a fi rostit de tine.
Dar n-am fost si nici nu voi fi vreodata ceea ce mi-as fi dorit sa fiu in fata ochilor tai.
Pentru tine nu sunt nimic, pentru mine esti totul.
Las visele sa zboare, le alung pe toate impreuna cu tot ce a putut fi si nu a fost vreodata.
Arunc in departare clipele de asteptare, diminetile care purtau aroma ta, amiezile insorite de razele sufletului meu in care te reflectai tu. Tu cel care m-a facut sa vad apusul ca pe un nou rasarit, un rasarit al iubirii, o raza de speranta, un soare al inimilor.
Nu voi pastra cu mine decat privirea ta.
Doar ea imi va alina drumul care ma va purta departe de tine.
Privirea ta imi va fi icoana a sufletului pana cand, intr-o buna zi, voi putea privi in urma fara ca amintirile sa mai trezeasca in mine o blanda amagire.
Am scris ultima fila a acestei povesti. De acum se asterne tacerea.
Inca o clipa de liniste ... si inca o clipa. Doar atat.
Dupa cea mai intunecata furtuna, raman in asteptarea celui mai minunat curcubeu.

Asfintit

Cand visu-i magie intr-un colt de univers
Un chip ti-e mangaiere senina,
Cand toata iubirea se asterne intr-un vers,
O aripa te poarta-n lumina.

Incerci sa opresti orologiul nebun,
Eterna sa-ti fie o clipa,
Presari o scanteie-n al timpului drum,
Privind cum un mit se-nfiripa.

Prin vis el te poarta, pe creste pustii
In colturi de lume, in ceruri,
Te face sa zbori, de mana il tii
Iubirea-I te face sa tremuri.

Si simti mangaierea pe care-o visai
Demult, in nopti de tacere,
Privirea-i cea blanda ce-o tot asteptai
Te-nvaluie ca o adiere.

Doar visul saleaza un suflet timid,
Cand ziua se-ntreapta spre-un nou asfintit.

(Amyra of the desert)

	Jessica Simpson - Angels .mp3
	Found at bee mp3 search engine

Nimeni nu-mi poate strivi zambetul.
Pasii lor nu-mi pot stinge privirea.
Flacara inimii mele va arde cat timp exista muza,
Iubirea.
Timpul nu-mi este dusman,
Desi timpul m-a aruncat departe de tine;
Tu cel mai real in vis decat in realitate.
Si totusi nu-l condamn.
“Mi-ai fost iubit in vis adeseori”
Desi un vis se termina ... in zori.


Asculta mai multe audio Muzica

Raza iubirii

Vreau sa iti sorb de mii de ori sarutul,
Sa simt pe buze roua diminetii,
Vreau sa pictam neincetat iubirea
In tabloul vietii.

Iar in acorduri fine de chitara,
Sa te privesc, sa ma adori in soapte,
Imbratisarea ta de-acum sa ma-nveleasca
In miez de noapte.

Si de ma pierd, m-as oglindi in tine;
De nu vei fi, aici te voi pastra
Ca pe-un altar ce-l port intotdeauna,
In inima mea.

Vreau sa raman in visul tau captiva,
In fiecare clipa sa respir prin tine,
Sa ma trezesc in fiecare dimineata
Cu a ta privire.

Caci doar de tine sunt indragostita,
Si prin iubirea ta cresc ca o floare
Cand e atinsa intr-o dimineata,
De-o raza de soare.
(Amyra of the desert)


Asculta mai multe audio Muzica

Un vis al fericirii

Atat de perfect incat imi este teama sa nu se spulbere ca un balon de sapun si din el sa ramana doar magia culorilor.
Atat de asteptat incat deschid ochii larg si nu-mi dau seama daca este real sau este doar o inchipuire a noptii.
Atat de frumos incat in el se oglindesc toate sentimentele pure pe care le-am trait vreodata si inca ceva in plus.
Atat de ambiguu incat uneori simt ca imi apartine dar in acelasi timp imi da senzatia ca imi scapa printre degete.
Atat de adorat precum un vers de iubire adus pe buzele lui intr-un sarut gingas prin care inima sopteste juramantul etern.
Atat de misterios incat imi apare in cale la fiecare gand, dar se ascunde dupa o perdea luminoasa si ma priveste amuzat cum il caut cu toata fiinta. Atat de dorit incat buzele mele murmura o rugaciune continua in asteptarea lui.
Atat de viu incat deseori ii simt respiratia iar bataile inimii lui au devenit orologiul destinului meu. Atat de trist incat ma face sa cred ca nu va exista niciodata si ca nu merit sa traiesc vise perfecte si in realitate.
Atat de fin precum o lacrima de fericire ce rasare in coltul ochilor mei, cade usor pe obraz si se spulbera in mii de particule care vor disparea pentru totdeauna. Atat de subtil precum o ploaie de vara care ma cuprinde pe neasteptat si-mi inunda fiinta pentru ca in clipa urmatoare sa simt mangaierea curcubeului.
Atat de puternic incat uneori pare un blestem al zeilor pentru cei care incearca sa viseze mai presus de vise.
Atat de pasional incat arde fiecare picatura din oceanul de stele care strabat noptile pline de dor.
Atat de suav incat simpla lui atingere ar putea trezi Raiul iar Ingerii ar canta “Oda bucuriei”.
Atat de visat incat se contureaza intr-o realitate mult prea banala pentru scenariul pregatit lui.
Atat de simplu precum “...o mare pe tarmul careia, cuprinsi de dor, Vin zilnic doi indragostiti, fiecare, Visand minunea rentalnirii lor.” Atat de pastelat incat ar trebui sa adun toate nuantele primaverii spre a renaste continuu intr-un tablou al idealului.
Atat de cald incat inima mea ia forma unor raze care ating fiecare colt al Universului. Atat de minunat incat ar parea un basm cu Zane si Fetzi Frumosi. Iar eu, poate, atat de imperfecta pentru toata perfectiunea viselor mele.

A fost odata...

A fost odata un vis frumos pe care l-am pastrat in suflet.
Greu de crezut si de exprimat in cuvinte si acum daca stau bine sa ma gandesc nu stiu nici cum a inceput. Am trait o poveste care ar parea imposibila. De fapt chiar a fost imposibila.
Cu fiecare clipa, cu fiecare respiratie, cu fiecare graunte de nisip ce se scurgea in clipsidra timpului, am creat un sentiment frumos, asa cum unesti piesele unui puzzle al vietii.
L-am visat, l-am trait, am simtit, si poate m-am indragostit de acel vis. Un sentiment pur, o iluzie si un chip, un capat de univers, o imagine imprimata in mintea mea si mai ales o emotie puternica ce isi cautase adapost in inima mea.
Mii de cuvinte, clipe, proiectii, vise, contopiri ireale si creatia unui scenariu al idealului.
In fiecare zi porneam intr-un alt episod cu un gand frumos transpus in cuvinte, niciodata suficiente pentru a exprima realitatea. Realitatea… realitatea era o variabila exprimata in distanta imensa dintre noi, raportata la un infinit de clipe. Acele clipe si-au pus ampreunta pe fiecare particica a sufletului meu.
Era acolo, departe. Era aici, in inima mea.
Nu puteam opri nimic din ce se petrecea cu mine. Nici nu imi doream asta.
Cu fiecare zi realizam ca pana atunci, nicicand nu visasem cu adevarat. Niciodata nu zburasem cu adevarat in acest univers al viselor pentru ca nu aveam aripi. Nu stiam ca de fapt nu aveam nevoie de aripi, era suficient sa inchid ochii si sa plutesc, sa inchid ochii si sa privesc spre el, sa simt si ascult acel sentiment frumos care prindea culoare intr-un tablou pe care impreuna invatam sa-l pictam.
Viata mea primea acum tuse pastelate in minunatele nuante ale iubirii: un soare care imi mangaia chipul cu razele sale, picaturi de ploaie care imi sarutau buzele, adieri blande care ma cuprindeau intr-o imbratisare subtila si imi aduceau in zbor soaptele ...lui, un intreg univers care imi aducea mai aproape o persoana pe care simteam ca o stiu dintotdeauna.
Te-am adus in viata mea din prima clipa desi imi era teama ca intr-o zi poate te vei plictisi de mine iar eu in schimb ma voi indragosti incurabil si nu te voi mai lasa sa pleci.
Imi era teama sa te privesc pentru ca inima mea deja cunoscuse deziluzia. Poate ma credeam mult prea imperfecta pentru tine desi erai inca un strain intrat in viata mea intr-un fel sau altul.
M-am ascuns de tine, am fugit de clipe, de vise, de emotii dar viata m-a prins din urma si ne-a inchis impreuna intr-o colivie perfecta in care eram doi ingeri inaripati prinsi intr-un lant al iluziilor de care nu vroiam nicicand sa scapam. Colivia era inima mea care te capturase alaturi de mine pe timp nelimitat. Erai prizonierul visului meu.
Dar timpul ne aruncase inca de la inceput departe unul de celalalt, iar in final aceasta a ajuns sa fie adevarata noastra condamnare.
Au ramas iluzii, imagini si momente ingropate intr-un colt de suflet in care, daca indraznesti sa sapi, vei descoperi ca povestea pe care am trait-o a fost ireal de adevarata iar finalul ei inca sta nescris, sau poate a fost sters de adierea timpului pentru a ne lasa pe noi sa-l conturam, daca vreodata vom dori asta.
Din tot ce a fost candva, a mai ramas doar proiectia unui ideal.
Acum in schimb esti atat de aproape….. si totusi mult prea departe

Dangerously in love

Oriunde ai fi ...

I try to reach for you, I can almost feel you, You're nearly here ... And then you disappear

Asculta mai multe audio Muzica

Tarziu am intins mana catre viitor, crezand ca vreodata voi simti atingerea unei iluzii. Devreme am inceput sa creez acel vis in care eram doi, dar in finalul caruia ma regaseam decat eu. Tarziu te-am cautat intr-un trecut care pentru tine nu insemna nimic si te-am adus intr-un viitor pe care il cunosteam doar eu. Devreme am inceput sa ador fiecare masca pe care o afisai inaintea mea, desi stiam ca asta insemna propria mea condamnare.
Tarziu am incercat sa-ti fur un sarut timid dar mi-ai pecetluit buzele cu ardoare si m-ai aruncat trufas la picioarele tale.
Devreme am inceput sa te privesc ca pe zeul ce intregeste templul inimi mele, dar candela pe care ti-o inchinam zilnic era intotdeauna stinsa de o trista adiere. Tarziu am strigat iubire sufletului tau dar tu ti-ai astupat auzul inimii si ai continuat sa bati din picior un ritm stiut doar de tine.
Devreme m-am intrebat ce poate trezi in tine un gand de iubire, insa degeaba am adus sclipirea iubirii in mintea ta, daca nu ti-am atins inima. Tarziu te-am prins de mana incercand sa te opresc din drum dar ai privit intrebator in jurul tau nestiind ce impuls te-a facut pentru o clipa sa nu-ti mai doresti sa mergi mai departe.
Devreme am ascuns in mine speranta ca soaptele tale imi pot mangaia fiinta, caci tu te-ai scuzat spunand ca a fost doar scenariul unui film mult prea banal pentru gusturile tale.
Tarziu am incercat sa te trezesc din visul realitatii tale dar ai cascat somnoros si mi-ai intors spatele.
Tarziu am invatat sa citesc pe chipul tau nepasarea dar acum degeaba incerci sa te ascunzi in spatele palmelor. Tarziu m-am oprit din drum pentru a te aduce o clipa cu gandul aproape de mine insa tu ti-ai inchis aripile sub pretextul ca nu sti sa zbori. Devreme am iesit din colivia vietii pentru a zbura catre nicaieri. Tarziu am zburat de langa tine si mi-am intins aripile catre necunoscutul care se intindea inaintea mea. Catre acel infinit care m-a adus langa tine si care intr-un final m-a aruncat din bratele tale. Pentru ca pentru tine eram doar o fantasma a propriilor tale temeri, o iluzie pe care o imbratisai cand vroiai sa uiti de tot ce te inconjoara. Tarziu am privit catre tine pentru a vedea acei ochi amagitor de pustii care nu m-au cunoscut niciodata cu adevarat, pentru ca niciodata nu m-au privit cu adevarat. Tarziu am plecat din umbra ta pentru a-mi privi propriul chip in oglinda vietii. Tarziu ai observat absenta mea si ai tresarit. M-ai strigat dar degeaba. De acum, ecoul vorbelor tale nu-mi mai atinge inima. Tarziu am fugit de trecutul care se oprise undeva intre doua soapte si te-am sters dintr-un viitor pe care il scrisesem intr-un dictionar al iluziilor.
Devreme am inceput sa te iubesc.

Juramant

De-as fi o stea pierduta-n noapte,
De-as fi un cant uitat de gals,
M-as regasi in doua soapte,
In “te iubesc” si-n “bun ramas”.

Si de ti-as sopti fara cuvinte,
De mi-ai rosti un gand stingher,
As fi un astru care simte,
Si-as rasari pe al tau cer.

De-as fi o raza, o sclipire,
De-as fi luceafarul divin,
As renunta la nemurire
Pentru surasul tau senin.

De-as fi un vers ramas nescris,
De-as fi un chip de inger cald,
Ti-as recita din Paradis
Acel poem de mult uitat.

De-ai fi petala ce-mi atinge
Obrazul cald cu un sarut,
As fi eu focul ce se stinge
La umbra trist-a unui gand.

De-as fi o lira ce rasuna,
De-as fi ecoul unui vals,
As pune vers pe a mea struna
Si ti-as canta cu dulce glas.

De-ai respira fara suspune,
De-ai fi privire unui crai,
As fi frumoasa din poveste
Cu ochii mari si par balai

De-as fi un rasarit de-april
Pierdut in umbra unui chip,
De-as fi un zambet de copil,
M-ai adora, macar un pic?

Si de-as purta un gand nespus,
Si de-as trai fara sa simt,
Eu te-as privi mereu pe-ascuns
Si te-as iubi spunand ca mint.

De-ai fi tu ultimul cuvant,
De-ai fi ramas sa te soptesc,
Mi-ai rasari acum in gand.
Nu “ramas bun” ci “te iubesc”.

(Amyra of the desert)

Soapte

Orologiul suna trezirea unui vis
Iar gandul ce poarta iubirea nebuna,
Paseste usor spre farul aprins
Ce poarta de-acum sclipiri ca de luna.

Si-n noaptea pustie se-aprinde misterul
Purtat de iubiti pe-al dragostei vals;
Si luna zambeste, pamantul si cerul
Usor se unesc, in pasi ca de dans.

O gratie vie pluteste-n delir,
Pastrand rasaritul ca pe-o amintire;
Iar stelele canta duiosul april,
Cu soapte de dor si vers de iubire.

Izvorul raspunde chemarii unui gand,
Iar chipul senin al fetei rasare,
Usor se desprinde, pluteste in vant,
Si lasa in urma o petala de floare.

Din ea se inalta un chip de baiat
Ce-i cauta pasii pierdut in visare,
Cu ochii senini, priviri de smarald,
Iar fata-i intinde o raza de soare.

Cuprinde lumina ce-i mangaie fiinta
Si zboara spre cer, privind ochii ei;
In sufletul lui se naste dorinta
Sa-i fure iubirea jurata de zei.

Dar fata-l iubea de mult, pe ascuns,
Iar el nestiind, privea catre soare
Lasandu-se doar de iubire pastruns,
De tristul alint, de dulce-alinare.

Ecoul aduce cantarea si versul,
Iar chipul iubirii ochii lui oglindesc,
Cand mainile lor ating universul,
Cand doua sclipire de argint se unesc.

(Amyra of the desert)

Vis de primavara

Vazduhul se deschide in umbra unei raze
Si-ascult usor ecoul lasat in urma mea,
Ma striga usor pe nume un glas ce il lasasem
In tristul meu trecut, in suflet, undeva.

Pe chipul meu se-asterne surasul ce dezmiarda,
Si-n ochi am incantare, si roze, si scantei;
Iar trupul meu il chema, in ochi sa i se piarda
Faptura care-aprinde vapaile din ei.

Cu glasul meu cuprind cararile inalte,
Si vie mi-e tacerea ce-o simt in ai sai pasi,
In care rasaritul se-alinta usor din noapte
Si luna se cufunda in tristul ei salas.

Miresme de cires ma poarta in visare,
Si vie mi-e faptura ce-o am naintea mea;
In brate ma cuprinde, ma-nalta catre soare
Si-ntreaga eternitate iubire vom jura.

Prin dulcele april iubirea-ti voi canta,
Iar versul meu te poarta, plutind, prin viata mea.

(Amyra of the desert)

Gradina viselor

Un vis ma cupride sub aripa lui si mi te aduce pe tine.
Pe tine cel care ai trecut de atatea ori prin viata mea.
De atatea ori m-ai privit in ochi, m-ai cuprins de mana si m-ai aruncat in abisul uitarii incat parca am privi un film mut in care ruleaza repetat aceleasi scene.
Dar acum Pygmalion iti sunt iar tu imi esti creatie desavarsita.
In visul meu clipele nu zboare, zburam noi printre ele si le privim ca pe niste stele care ne lumineaza drumul. In visul meu ochii tai imi rasar in cale si nu se sfiesc sa ma priveasca. In visul meu, din lacrimile mele renaste fericirea asemenea copacului vietii.
In visul meu imi atingi chipul cu ochii inchisi, incercand parca sa-mi descoperi zambetul. In visul meu traiesc un minut de fericire la fiecare 60 de secunde petrecute alaturi de tine.
In visul meu cerul ne zambeste, florile ne alinta, vantul ne mangaie iar soarele ne inconjoara iubirea. In visul meu dansam pe o muzica stiuta doar de noi, ale carei versuri le scriem zilnic in Jurnalul fericirii. In visul meu iti fredonez iubirea, in timp ce te trezesti somnoros intr-o dimineata insorita de mai.
In visul meu imi vorbesti din inima, ma cuprinzi cu privirea si ma iubesti cu toata fiinta. In visul meu fericirea exista, nu este doar o nalucire creata de oameni pentru a aduce zambete pe cararile vietii.
In visul meu visele se contopesc cu realul si ne lasam purtati de ele prin abisul unui ocean cristalin.
In visul meu nu exista “adio” pentru ca “te iubesc” porneste din inima ta si se opreste pe buzele mele.
In visul meu iubirea ta imi este suferinta si alinare, inchisoare si desfatare, delir si visare, agonie si extaz.
In visul meu ma ascund in bratele tale, si-ti caut privirea care–mi este calauza printre iluziile lumii mele.
In visul meu, raman la pieptul tau de-a pururi, iar tu ma pastrezi ca pe o muza care da culoare tabloului pasiunilor tale.
In visul meu, ma imbraci cu tine, sarutul tau imi este cununa iar soaptele tale imi sunt suav parfum. In visul meu pasesti subtil si-mi atingi sufletul pentru a te cuibari in bratele mele.
Doar eu te pot trezi din delirul vietii. Doar eu iti pot aduce clipele pe tava fericirii si ti le pot servi la masa visarii. Doar eu iti ating pleoapele cu sarutul unei nopti de primavara.
Doar eu trezesc in tine curcubeul iubirii. Doar eu iti apar in priviri ca oglindire a sufletulu tau.
Ma pastrezi in fiecare pagina a fiintei tale, in fiecare vers pe care vreodata buzele tale l-au rostit intr-un sarut, in fiecare nota pe care corzile lirei tale o vor trimite in univers printr-o imbratisare.
Sunt a ta in fiecare dans care ne poarta catre eternul mister al creatiei. Pentru ca m-am creat pe mine in inima ta si ma contemplu privindu-ti ochii.
Orologiul ne canta trezirea dar tu ramai in visul meu.

Anotimpul sufletului meu

Sa te aseman cu o zi de vara?
Tu esti mai dulce si surazi mai bland!
In Mai e vant si mugurii-i doboara
Si timpul verii trece prea curand.

Cerescul ochi e, uneori, fierbinte
Si-ades umbrita-i geana lui de foc,
Caci de frumos frumosul se dezminte
Si-ntamplator si-n al schimbarii joc.

Dar vara ta nu va pali vreodata
Caci frumusetea-i vesnic anotimp;
Nici moartea s-o umbreasca n-o sa poata,
Cand vers etern o-nalta peste timp.

Cat va fi suflet, vaz si versul meu,
Prin tot ce-am scris tu vei trai mereu.

(William Shakespeare)

Departe de noi

Te ascunzi in spatele aceleiasi priviri goale, in spatele zambetului larg, in spatele pasilor care de acum nu mai fac niciun zgomot.
Si fugi de orice ar putea sa deschida in tine o portita catre o alta lume. Ramai acolo, departe, dar mai arunci din cand in cand cate o pietricica in marea de clipe care ne desparte. Doar din plictiseala si pentru ca iti plac la nebunie multiplele cercuri care se formeaza in apa atat de cristalina, incat chipul tau ar putea semana cu un astru. Adori sa-ti faci simtita prezenta, de acolo de pe celalalt mal. Adori sa tulburi calmul dar te retragi numaidecat in spatele iluziilor fara sa incerci vreodata sa te lasi cuprins de ele. Nici nu sti ce pierzi.
Te lasi cuprins de obscuritate, ignorand cerul albastru care te cheama cu aripile deschise. Patrunzi in intunericul realului care te inconjoara, ignorand cuvintele magice care te pot duce catre Paradis.
Te ascunzi in ceata densa a noptii, ignorand rasaritul care isi ridica genele senine doar pentru noi. Ramai in umbra propriilor pasi, ignorand marea de stele care se intinde in jurul nostru si care ne invita sa plutim printre astrii. Ramai departe de tine si de noi. Nu intorc privirea fiindca voi vedea doar masca pe care o porti pentru ca ma impiedica sa-ti citesc emotiile sufletului.
Nu-ti spun nimic pentru ca stiu ca nu ai da ascultare nici macar ecoului vorbelor mele. Pastrez totul pentru mine si te pastrezi pe tine asa cum mi-as fi dorit sa fi. Si mai arunci o pietricica vazandu-ma ingandurata, si inca una, si te tintesc cu privirea furioasa. In urmatoarea clipa afisezi un zambet strengar.
Continui sa te descopar cu privirea, incercand sa inteleg rostul actiunilor tale, sa creionez ceea ce simti, sa pasesc in gandurile tale.
Dar ma lovesc de un mare semn de “Interzis” si raman pe loc.
Ar fi inutil sa-ti invadez oceanul de tacere in care te contopesti. Te aud rostindu-mi numele soptit, in timp ce arunci un alt cub de zahar in cana cu ceai. Ridic privirea si iti zaresc acelasi zambet, la fel de strengar. Nu te-ai schimbat cu nimic in aceste 10 minute in care te-am aruncat departe de mine.
Acum esti la 1 metru distanta, dar la fel de departe.

My love... I just haven't mey you yet

Nu

Nu incerca sa atingi cerul daca niciodata nu ti-ai dorit sa cuprinzi stelele. Nu privi in ochii mei daca nu vrei sa vezi in mine rasaritul. Nu cladi o clipa alaturi de mine daca nu vrei sa traim vesnic. Nu-mi inunda fiinta daca nu vrei sa innotam impreuna in oceanul iubirii. Nu-mi darui aripi sa zbor daca nu vrei sa zburam impreuna catre infinit. Nu ma cuprinde in bratele tale daca nu vrei sa simti flacara sperantei din sufletul meu. Nu ma aduce aproape de tine, pentru ca apoi sa ma arunci in abis. Nu-mi sopti cuvinte frumoase daca nu vrei sa le pictam impreuna in tabloul fericirii. Nu picura cu roua deasupra pleoapelor mele daca nu vrei sa traim o vara vesnica. Nu-mi atinge sufletul, daca inima ta nu-mi asculta chemarea. Nu-mi atinge chipul, daca ochii tai s-au saturat sa ma priveasca. Nu incerca sa asculti glasul buzelor mele, daca fiinta ta ramane surda la sarutul lor. Nu privi inapoi sa vezi daca mai sunt, cand pasii tai sunt cei care te-au indepartat de mine. Nu te gandi la mine ca la o iluzie, daca nu ma poti vedea ca pe o realitate. Nu cauta sa citesti in mine o alta fiinta, daca nu imi poti citi paginile sufletului. Nu cauta sa intelegi toate anotimpurile sufletului meu, daca nu te vei lasa cuprins de adierea primaverii.
Nu incerca sa ma cauti acolo unde nu sunt, pentru ca sti ca vei gasi doar ceea ce am fost. Nu ma striga pe nume, daca nu vrei sa auzi cum pasii mei alearga catre tine. Nu-ti aminti ca m-ai ranit, daca nu vrei sa-ti amintesti ca ti-am fost draga. Nu-mi spune adio, cand nici macar nu m-ai intalnit cu-adevarat. Nu cauta sa cuceresti lumea, daca nu ai fost cucerit de niciun suflet pur care vietuieste in ea. Nu cauta minuni, daca esti orb la sclipirea ochilor mei. Nu incerca sa ma vezi, daca privirea ta nu poate vedea dincolo de mine. Nu incerca sa-mi vorbesti, daca soaptele tale nu poarta semnatura sufletului. Nu ma prinde de mana, daca nu-ti doresti sa fii purtat in lumea mea. Nu ma pastra in gandul tau, daca vei uita de mine intr-un colt al inimii tale.
Priveste stelele, priveste cerul, priveste marea, si invata sa canti solfegiul fericirii.
Eu ti-am scris prima nota.

Tu

Esti tacut.
Privesti in gol covorul albastru care ia acum forma viselor tale.
Si modelezi clipe si gesturi, priviri si atingeri, secunde ce picura din razele lunii si zile pe care stelele le croiesc ca pe un sal de matase argintie.
Fiecare soapta de iubire o asezi intr-un ghiveci si ca prin minune o faci sa infloreasca stropind-o cu un sarut tandru. Fiecare privire o simti pe pielea ta prin adierea suava a parfumului ei.
Petalele iubirii iti mangaie chipul si se opresc pe buzele tale.
Si iti patrunde in suflet, ce-i drept fara sa ceara voie.
Pentru ca a batut la usa inimii tale, dar de cealalta parte nu s-a auzit niciun raspuns. A vrut sa plece pentru ca nu vroia sa intre cu forta in viata ta, dar ceva o indema sa ramana. Cand a deschis usa, s-a lovit de pustietatea acelei incaperi interzisa vizitatorilor pana atunci.
Era frig si intuneric dar iubirea nu si-a pierdut speranta si a ramas.
I-ai aruncat acea privire goala si ai vrut sa o alungi. Dar ea ti-a ignorat lasitatea. Stia cata nevoie aveai de ea, stia cat ai cautat-o disperat si de cate ori ai privit cu inima pustie acest covor albastru dorindu-ti in adancul inimii sa fi purtat chiar si pentru o clipa de emotia ei.
A cautat un strop de lumina si la regasit in fiinta ta.
Acum si-a construit in tine un templu, un loc in care poate sa-ti cladeasca visele si in care te are pe tine, adoratorul ei.
Te-a cuprins intru totul si te-a modelat ca pe o bucata de lut.
Ea te-a creat.
Ti-a daruit simtiri si ti-a mai daruit pe cineva cu care sa imparti toate acestea. Doar ea te-a facut sa lasi la o parte griul care te inconjura, doar ea te-a invatat sa traiesti in culori.
Si asta pentru ca iubesti.
Da,
TU!

Cry me out

Asculta mai multe audio Muzica

Ramai cu bine

Timpul revarsa in sufletul meu clipa uitarii.
Visarea de altadata se transorma in iluzie, iluzia in mahnire, iar mahnirea in amintire.
Valuri de intrebari strabat marea insetata de simtiri a gandurilor mele.
La umbra inimii mele stau adapostite clipele frumoase, pe care fara sa vrea le-a pastrat la caldura pe timp de iarna.
La poarta vietii mele stau pasii tai care nu stiu ce drum sa apuce.
Stai si privesti ingandurat poarta intre-deschisa, dar deseori fara cea mai mica intentie de a trece de cealalta parte.
Si te privesc indelung de dupa perdea.
Azi esti la fel ca ieri, poate doar cu un pas mai departe.
Ai trecut prin viata mea ca o frunza plutind prin stralucirea verii.
Ti-am simtit doar adierea desi uneori imi doream ca o briza puternica sa-mi cuprinda intreaga fiinta.
Doar mi-ai atins chipul si ai plecat, evitand sa ma privesti in ochi.
Iti era teama ca privirea mea iti va ingenunchia orgoliul stupid asa ca ai preferat sa nu ridici capul din pamant si ti-ai vazut de drum.
Ai deschis poarta si ai ramas acolo.
Ai aruncat o privire inapoi dar erai deja departe, cu un pas mai departe de mine, cu un pas mai aproape de infinit.
Si ies de sub bolta de stele si plec pe urmele tale.
Pasesc pe urmele pe care pasii tai le-au lasat in inima mea. Dar cu cat ma apropii mai mult, cu atat esti mai departe.
Ma opresc si ma asez in marea de stele. Imi strecor mana printre ele si incerc sa gasesc o stea cazatoare pentru a-mi pune o dorinta.
Dar realizez ca este in zadar. Nicio stea nu te-ar mai putea aduce.
Niciun dorinta nu te-ar putea opri.
Si ridic mana in timp ce o mica stea deja se prinsese de mine si ma tinea strans. Se cuibareste in palma mea si-mi cere sa o pastrez.
O privesc mirata.
O cuprind cu ambele maini de teama sa nu o scap si pornesc inapoi lasandu-te tot acolo. Ea lumineaza acum drumul meu inapoi.
De data asta, pasii mei sunt cei care te indeparteaza de mine.
Iar tu stai neclintit.
Lasa poarta asa cum este si pleaca. Lasa-ti sufletului sa zboare catre infinitul vietii.
Stiu ca in nicio clipa nu ti-ai dorit cu adevarat sa pasesti in viata mea. Ramai cu bine.

Clipe de liliac

Te-am asezat pe un tron al fericirii la care aduc ofrande in fiecare clipa a vietii mele. Ochii mei iti sunt calauza si te indruma pe taramul viselor.
Cu un sarut, buzele mele pecetluiesc iubire vesnica si aprind din nou eternitatea din noi. Pielea mea iti este rasarit si apus, iar atingerea mea trezeste in tine o ploaie de stele. Soaptele mele te insotesc in desertul iluziilor pentru a-ti ghida pasii catre mine. Pasim impreuna pe cerul instelat iar luna si stelele sunt martorii vesnici ai iubirii noastre. Imi trec mana prin parul tau si simt din nou parfum de liliac. Te privesc cum dormi asa cum am facut-o de atatea ori fara ca tu sa sti. Te cuprind in bratele mele si-ti simt resiratia pe pielea mea. Soarele din mine trimite o raza catre inima ta iar curcubeul ce ne inconjoara uneste sufletele noastre cu lumina sa.
Deschizi ochii larg si lasi sa se observe un fin suras in coltul gurii, in timp ce-mi soptesti subtil “Buna dimineata”.
Cat mi-am dorit sa ma trezesti din vis cu un sarut apoi sa te aud soptind acest dulce “Buna dimineata”.
Cat mi-am dorit sa ne plimbam tinandu-ne de mana, la fel ca acei adolescenti care simt primii fiori ai iubirii si sa alergam desculti prin iarba incarcata de roua diminetii.
Cat mi-am dorit sa descopar alaturi de tine fiecare coltisor al acestei lumi, sa stam tolaniti privind cerul azuriu si sa visam cum plutim pe-acei nori imaculati.
Cat mi-am dorit sa-ti pot asculta bataile inimii pentru a simti ca inima mea bate in acelasi timp, sa te pot privi in ochi si sa-ti simt fiecare traire, fiecare gand, fiecare soapta inainte de a fi rostita.
Cat mi-am dorit sa stiu ca existi, ca asteptarea nu este in van si ca timpul ma va purta catre tine.
Acum esti aici. Ma ascund in bratele tale.
“Buna dimineata, dragul meu.”

Jurnal de calatorie

Ma intreb uneori cine esti?
Te-am intalnit in calatoriile mele pe Cararile Timpului si mi-ai atras atentia.
Nu stiu cu ce. Te stiam sau poate imi dadeai senzatia ca te stiu.
Ti-ai facut loc in inima mea si ai ramas. Nu am refuzat desi nu obisnuiam sa ofer adapost necunoscutilor.
La inceput m-am ferit de privirea ta, caci ma temeam ca astfel vei face sa te pastrez prea mult timp iar mai tarziu imi va fi greu sa te mai las sa pleci.
Insa vorbele tale au luat locul chipului, au locul fiintei si m-au lasat sa te descopar.
Da, erai tu, cel din visele mele. Tu, cel cu care adormeam seara in gand si pe care a doua zi dimineata il cautam cu privirea prin camera. Si te regaseam tot in inima mea. Nu coborai de acolo. Imi spuneai “Nu inca”.
Era nevoie de timp dar imi era de ajuns sa stiu ca existi.
Stateai cuminte intr-un coltisor, insa treptat aveai sa impui suprematie.
Nu mai aveam forta sa lupt. Nici dorinta de a o face. Ma cufundam in cuvinte, in vorbe si ganduri. Si cantam pe strunele iubirii cu versuri stiute doar de noi si ne lasam purtati de mrejele ei pana ce muzica inceta. Apoi o luam de la capat.
Cu fiecare sunet eram mai aproape de tine si fiecare raza a gandului meu ma reflecta in privirea ta calda, asemeni amiezilor de mai, cand soarele ne atinge duios, ocrotindu-ne parca cu razele sale cristaline. Si ma descopeream in tine. Pana atunci nu stiam ca exist. Dar eram acolo, dansand desculta prin iarba, ca un copil caruia nu-i pasa de nimic si vrea doar sa traiasca senzatia picurilor de roua pe pielea sa. Asa ma vedeai tu.
Si toata negura pe care altadata o regaseam in jurul meu disparuse treptat, lasand locul unui tablou pictat in culorile fericirii, intr-un Univers doar al nostru.
Si timpul trecea. Primavara de-altadata devenise o vara torida, iar razele astrului ceresc erau de-acum aprige si pline de forta. Cu fiecare zi totul capata o si mai mare amploare. Pana si frunzele aramii ale toamnei ne conturau perfect trairile iar mandrul soare apunea parca privindu-ne doar pe noi.
Cand iarna ne-a strigat pe nume, i-am raspuns numaidecat. Albul ei ne-a cuprins si am fost purtati de mesagerii ei, in fiecare coltisor al universului. Frigul te facea sa stai zgribulit in inima mea, dar te incalzeam imediat cu gandurile frumoase.
Pana intr-o dimineata cand ti-am simtit absenta. Te-am cautat dar nu mai erai.
Te-am strigat insa era ecoul cel care imi raspundea. Ramasese doar umbra ta pe care o lasasei in urma pentru a pastra vie amintirea. Si mai era un biletel in care imi cereai sa te astept.
Te-am cautat cu gandul, am intrebat cerul de tine, am intreb stelele dar totul era tacere. Am strabatut din nou acele carari insa nimeni nu a stiut sa-mi spuna unde esti.
Acum ma opresc din cautat si suspin adanc pentru a soarbe din eter forta de a merge mai departe. Am obosit!
M-am oprit!
Te astept!

Amore

Cirque du soleil - mio bello bello amore
Asculta mai multe audio Muzica

Dansul ingerilor

Asteptam primul fulg de nea.
L-am vazut plutind, apoi l-am simtit pe obrazul meu chiar dinainte sa cada. Trezea in mine dorinta de a deveni una cu el si am inchis ochii. A cazut usor si ne-am contopit. Am devenit un fulg de zapada si zburam impreuna cu el. Ma privea tandru iar eu ii mangaiam aripile. Erau exact ca ale mele, insa mult mai puternice. M-a cuprins usor si am pornit impreuna, laolata cu ceilalti fulgi.
Cat de frumosi erau; si toti se tineau de maini, privind cu iubire catre pamant. M-a strans de mana si mi-a soptit: “Priveste!” aratand cu mana catre soare.
Soarele ne zambea iar in jurul lui erau atatia fulgi incat nu-i puteam cuprinde cu privirea; se jucau unii cu altii, fericiti.
Pentru o secunda m-am gandit: de ce nu sunt si oamenii la fel? Ii priveam si vedeam sclipirea fericirii intrupata in ei. Stiau ca existenta lor se rezuma la doar cateva clipe de plutire si pretuiau fiecare moment. Isi zambeau unii altora iar toti deopotriva zambeau pamantului care peste putin timp avea sa devina condamnarea lor.
Le-am zambit si eu si m-am prins in jocul lor. Erau atat de calzi incat m-au cucerit pe loc. M-am lasat puratata in dansul lor si am simtit muzica cerului. Fiecare sunet era o desfatare pentru auzul meu. Valsam cu totii pe strunele muzicii ca intr-o poveste nemuritoare cu dansuri de curte, ca intr-un basm cu printese si feti frumosi. Se miscau cu gratie, se priveau asemeni indragostitilor. Si pluteau in neant. Ma simteam una de-a lor iar ei simteau la fel.
Pamantul era de-acum alb, iar noi dansam in cer, purtati de razele soarelui.
Totul se petrecea lent, pe acea muzica suava, soptita parca de o harpa divina.
Sfarsitul era aproape iar totul capata parca o si mai mare intensitate.
Pluteam la nesfarsit, intr-un univers infinit. Eram noi toti si cerul.
El ma tinea in brate si-i priveam chipul de un alb imaculat. Eram absorbita de ochii lui, de un albastru perfect. Bratele lui puternice ma purtau pe valul muzicii si era pentru prima data cand m-a simteam in siguranta. Stiam ca nimic nu m-ar putea rani pentru ca el era acolo si doar printr-un simplu gest ar fi putut topi chiar si cea mai grea primejdie. M-a simteam atat de mica, iar el era atat de impunator.
In ochii lui regaseam tandretea pe care o cautasem intreaga viata si simpla lui privire imi inunda inima de un sentiment nemaintalnit, puternic, frumos, sublim. O lacrima mi-a alunecat pe obraz si s-a transformat in lumina. Ne-a inconjurat si ne-a inaltat mai presus de toate celelalte perechi de fulgi de nea. Eram deasupra tuturor, aproape de soare, care nu ne-a topit, dincontra, ne-a daruit forta. Si totul era si mai puternic iar inima mea parca exploda de fericire. El imi zambea neincetat iar eu vedeam prin ochii lui. Am inchis ochii pentru a-mi contura chipul lui in minte. Acum ii simteam respiratia pe obrazul meu, pentru ca in clipa urmatoare sa se mute pe buzele mele. Si totul s-a oprit. Tot universul impreuna cu el. Am deschis ochii crezand ca deja vom atinge pamantul iar scurta noastra viata va lua sfarsit. Dar nu! O explozie de culoare ne-a cuprins pe amandoi.
Aripile noastre au devenit imense iar acum, eu eram asemeni lui. Eram doi ingeri. Nu-mi mai simteam trupul, eram un infinit. Eram eu si el in acelasi timp. In jurul nostru toti ceilalti ingeri ne priveau fericiti. Ne regasisem unul pe celalalt. Atunci mi-am amintit totul si te-am strans in brate. M-ai cuprins dintr-o singura miscare si mi-ai soptit, poate pentru a mia oara: Te iubesc!