Tarziu am intins mana catre viitor, crezand ca vreodata voi simti atingerea unei iluzii. Devreme am inceput sa creez acel vis in care eram doi, dar in finalul caruia ma regaseam decat eu. Tarziu te-am cautat intr-un trecut care pentru tine nu insemna nimic si te-am adus intr-un viitor pe care il cunosteam doar eu. Devreme am inceput sa ador fiecare masca pe care o afisai inaintea mea, desi stiam ca asta insemna propria mea condamnare.
Tarziu am incercat sa-ti fur un sarut timid dar mi-ai pecetluit buzele cu ardoare si m-ai aruncat trufas la picioarele tale.
Devreme am inceput sa te privesc ca pe zeul ce intregeste templul inimi mele, dar candela pe care ti-o inchinam zilnic era intotdeauna stinsa de o trista adiere. Tarziu am strigat iubire sufletului tau dar tu ti-ai astupat auzul inimii si ai continuat sa bati din picior un ritm stiut doar de tine.
Devreme m-am intrebat ce poate trezi in tine un gand de iubire, insa degeaba am adus sclipirea iubirii in mintea ta, daca nu ti-am atins inima. Tarziu te-am prins de mana incercand sa te opresc din drum dar ai privit intrebator in jurul tau nestiind ce impuls te-a facut pentru o clipa sa nu-ti mai doresti sa mergi mai departe.
Devreme am ascuns in mine speranta ca soaptele tale imi pot mangaia fiinta, caci tu te-ai scuzat spunand ca a fost doar scenariul unui film mult prea banal pentru gusturile tale.
Tarziu am incercat sa te trezesc din visul realitatii tale dar ai cascat somnoros si mi-ai intors spatele.
Tarziu am invatat sa citesc pe chipul tau nepasarea dar acum degeaba incerci sa te ascunzi in spatele palmelor. Tarziu m-am oprit din drum pentru a te aduce o clipa cu gandul aproape de mine insa tu ti-ai inchis aripile sub pretextul ca nu sti sa zbori. Devreme am iesit din colivia vietii pentru a zbura catre nicaieri. Tarziu am zburat de langa tine si mi-am intins aripile catre necunoscutul care se intindea inaintea mea. Catre acel infinit care m-a adus langa tine si care intr-un final m-a aruncat din bratele tale. Pentru ca pentru tine eram doar o fantasma a propriilor tale temeri, o iluzie pe care o imbratisai cand vroiai sa uiti de tot ce te inconjoara. Tarziu am privit catre tine pentru a vedea acei ochi amagitor de pustii care nu m-au cunoscut niciodata cu adevarat, pentru ca niciodata nu m-au privit cu adevarat. Tarziu am plecat din umbra ta pentru a-mi privi propriul chip in oglinda vietii. Tarziu ai observat absenta mea si ai tresarit. M-ai strigat dar degeaba. De acum, ecoul vorbelor tale nu-mi mai atinge inima. Tarziu am fugit de trecutul care se oprise undeva intre doua soapte si te-am sters dintr-un viitor pe care il scrisesem intr-un dictionar al iluziilor.
Devreme am inceput sa te iubesc.