Iubire intamplatoare

Privesc stelele triste ce-au cazut
Si soarele care de-a pururi ne zambea,
Sclipirile unor vise ce se ascund
Intr-un colt inca viu din viata mea.

Carari strabat un univers pustiu;
E intuneric pretutindeni si-i lumina.
Vechile azururi se-aprind in noul cenusiu,
Iubirea mea de-a ta privire-i tot straina.

Mi-e rasaritul noapte si apus
Iar luna ma-ntristeaza cand apare,
Stelele miii-mi sunt soare vesnic nepatruns
De razele unei iubiri profund intamplatoare.

In vechiul gand s-a cuibarit o stea
Care-mi indruga slove despre nemurire.
Cum sa ii cer din gand sa mi te ia,
Cand tot ce vreau se naste din pieire?

Ce-a fost candva separa amintirea,
De multe ori si inima se-nseala.
Caci pana ce-mi scria odata fericirea
A obosit sa verse lacrimi de cerneala.

Iti spun adio si plec a nu stiu cata oara,
Dintr-un amurg de toamna ce-mi striga
Ca tot ce am iubit odata o sa doara
De mai raman o zi in plus in viata ta.

(Amyra of the desert)