Juramant

De-as fi o stea pierduta-n noapte,
De-as fi un cant uitat de gals,
M-as regasi in doua soapte,
In “te iubesc” si-n “bun ramas”.

Si de ti-as sopti fara cuvinte,
De mi-ai rosti un gand stingher,
As fi un astru care simte,
Si-as rasari pe al tau cer.

De-as fi o raza, o sclipire,
De-as fi luceafarul divin,
As renunta la nemurire
Pentru surasul tau senin.

De-as fi un vers ramas nescris,
De-as fi un chip de inger cald,
Ti-as recita din Paradis
Acel poem de mult uitat.

De-ai fi petala ce-mi atinge
Obrazul cald cu un sarut,
As fi eu focul ce se stinge
La umbra trist-a unui gand.

De-as fi o lira ce rasuna,
De-as fi ecoul unui vals,
As pune vers pe a mea struna
Si ti-as canta cu dulce glas.

De-ai respira fara suspune,
De-ai fi privire unui crai,
As fi frumoasa din poveste
Cu ochii mari si par balai

De-as fi un rasarit de-april
Pierdut in umbra unui chip,
De-as fi un zambet de copil,
M-ai adora, macar un pic?

Si de-as purta un gand nespus,
Si de-as trai fara sa simt,
Eu te-as privi mereu pe-ascuns
Si te-as iubi spunand ca mint.

De-ai fi tu ultimul cuvant,
De-ai fi ramas sa te soptesc,
Mi-ai rasari acum in gand.
Nu “ramas bun” ci “te iubesc”.

(Amyra of the desert)