Clipe de liliac

Te-am asezat pe un tron al fericirii la care aduc ofrande in fiecare clipa a vietii mele. Ochii mei iti sunt calauza si te indruma pe taramul viselor.
Cu un sarut, buzele mele pecetluiesc iubire vesnica si aprind din nou eternitatea din noi. Pielea mea iti este rasarit si apus, iar atingerea mea trezeste in tine o ploaie de stele. Soaptele mele te insotesc in desertul iluziilor pentru a-ti ghida pasii catre mine. Pasim impreuna pe cerul instelat iar luna si stelele sunt martorii vesnici ai iubirii noastre. Imi trec mana prin parul tau si simt din nou parfum de liliac. Te privesc cum dormi asa cum am facut-o de atatea ori fara ca tu sa sti. Te cuprind in bratele mele si-ti simt resiratia pe pielea mea. Soarele din mine trimite o raza catre inima ta iar curcubeul ce ne inconjoara uneste sufletele noastre cu lumina sa.
Deschizi ochii larg si lasi sa se observe un fin suras in coltul gurii, in timp ce-mi soptesti subtil “Buna dimineata”.
Cat mi-am dorit sa ma trezesti din vis cu un sarut apoi sa te aud soptind acest dulce “Buna dimineata”.
Cat mi-am dorit sa ne plimbam tinandu-ne de mana, la fel ca acei adolescenti care simt primii fiori ai iubirii si sa alergam desculti prin iarba incarcata de roua diminetii.
Cat mi-am dorit sa descopar alaturi de tine fiecare coltisor al acestei lumi, sa stam tolaniti privind cerul azuriu si sa visam cum plutim pe-acei nori imaculati.
Cat mi-am dorit sa-ti pot asculta bataile inimii pentru a simti ca inima mea bate in acelasi timp, sa te pot privi in ochi si sa-ti simt fiecare traire, fiecare gand, fiecare soapta inainte de a fi rostita.
Cat mi-am dorit sa stiu ca existi, ca asteptarea nu este in van si ca timpul ma va purta catre tine.
Acum esti aici. Ma ascund in bratele tale.
“Buna dimineata, dragul meu.”

Jurnal de calatorie

Ma intreb uneori cine esti?
Te-am intalnit in calatoriile mele pe Cararile Timpului si mi-ai atras atentia.
Nu stiu cu ce. Te stiam sau poate imi dadeai senzatia ca te stiu.
Ti-ai facut loc in inima mea si ai ramas. Nu am refuzat desi nu obisnuiam sa ofer adapost necunoscutilor.
La inceput m-am ferit de privirea ta, caci ma temeam ca astfel vei face sa te pastrez prea mult timp iar mai tarziu imi va fi greu sa te mai las sa pleci.
Insa vorbele tale au luat locul chipului, au locul fiintei si m-au lasat sa te descopar.
Da, erai tu, cel din visele mele. Tu, cel cu care adormeam seara in gand si pe care a doua zi dimineata il cautam cu privirea prin camera. Si te regaseam tot in inima mea. Nu coborai de acolo. Imi spuneai “Nu inca”.
Era nevoie de timp dar imi era de ajuns sa stiu ca existi.
Stateai cuminte intr-un coltisor, insa treptat aveai sa impui suprematie.
Nu mai aveam forta sa lupt. Nici dorinta de a o face. Ma cufundam in cuvinte, in vorbe si ganduri. Si cantam pe strunele iubirii cu versuri stiute doar de noi si ne lasam purtati de mrejele ei pana ce muzica inceta. Apoi o luam de la capat.
Cu fiecare sunet eram mai aproape de tine si fiecare raza a gandului meu ma reflecta in privirea ta calda, asemeni amiezilor de mai, cand soarele ne atinge duios, ocrotindu-ne parca cu razele sale cristaline. Si ma descopeream in tine. Pana atunci nu stiam ca exist. Dar eram acolo, dansand desculta prin iarba, ca un copil caruia nu-i pasa de nimic si vrea doar sa traiasca senzatia picurilor de roua pe pielea sa. Asa ma vedeai tu.
Si toata negura pe care altadata o regaseam in jurul meu disparuse treptat, lasand locul unui tablou pictat in culorile fericirii, intr-un Univers doar al nostru.
Si timpul trecea. Primavara de-altadata devenise o vara torida, iar razele astrului ceresc erau de-acum aprige si pline de forta. Cu fiecare zi totul capata o si mai mare amploare. Pana si frunzele aramii ale toamnei ne conturau perfect trairile iar mandrul soare apunea parca privindu-ne doar pe noi.
Cand iarna ne-a strigat pe nume, i-am raspuns numaidecat. Albul ei ne-a cuprins si am fost purtati de mesagerii ei, in fiecare coltisor al universului. Frigul te facea sa stai zgribulit in inima mea, dar te incalzeam imediat cu gandurile frumoase.
Pana intr-o dimineata cand ti-am simtit absenta. Te-am cautat dar nu mai erai.
Te-am strigat insa era ecoul cel care imi raspundea. Ramasese doar umbra ta pe care o lasasei in urma pentru a pastra vie amintirea. Si mai era un biletel in care imi cereai sa te astept.
Te-am cautat cu gandul, am intrebat cerul de tine, am intreb stelele dar totul era tacere. Am strabatut din nou acele carari insa nimeni nu a stiut sa-mi spuna unde esti.
Acum ma opresc din cautat si suspin adanc pentru a soarbe din eter forta de a merge mai departe. Am obosit!
M-am oprit!
Te astept!

Amore

Cirque du soleil - mio bello bello amore
Asculta mai multe audio Muzica

Dansul ingerilor

Asteptam primul fulg de nea.
L-am vazut plutind, apoi l-am simtit pe obrazul meu chiar dinainte sa cada. Trezea in mine dorinta de a deveni una cu el si am inchis ochii. A cazut usor si ne-am contopit. Am devenit un fulg de zapada si zburam impreuna cu el. Ma privea tandru iar eu ii mangaiam aripile. Erau exact ca ale mele, insa mult mai puternice. M-a cuprins usor si am pornit impreuna, laolata cu ceilalti fulgi.
Cat de frumosi erau; si toti se tineau de maini, privind cu iubire catre pamant. M-a strans de mana si mi-a soptit: “Priveste!” aratand cu mana catre soare.
Soarele ne zambea iar in jurul lui erau atatia fulgi incat nu-i puteam cuprinde cu privirea; se jucau unii cu altii, fericiti.
Pentru o secunda m-am gandit: de ce nu sunt si oamenii la fel? Ii priveam si vedeam sclipirea fericirii intrupata in ei. Stiau ca existenta lor se rezuma la doar cateva clipe de plutire si pretuiau fiecare moment. Isi zambeau unii altora iar toti deopotriva zambeau pamantului care peste putin timp avea sa devina condamnarea lor.
Le-am zambit si eu si m-am prins in jocul lor. Erau atat de calzi incat m-au cucerit pe loc. M-am lasat puratata in dansul lor si am simtit muzica cerului. Fiecare sunet era o desfatare pentru auzul meu. Valsam cu totii pe strunele muzicii ca intr-o poveste nemuritoare cu dansuri de curte, ca intr-un basm cu printese si feti frumosi. Se miscau cu gratie, se priveau asemeni indragostitilor. Si pluteau in neant. Ma simteam una de-a lor iar ei simteau la fel.
Pamantul era de-acum alb, iar noi dansam in cer, purtati de razele soarelui.
Totul se petrecea lent, pe acea muzica suava, soptita parca de o harpa divina.
Sfarsitul era aproape iar totul capata parca o si mai mare intensitate.
Pluteam la nesfarsit, intr-un univers infinit. Eram noi toti si cerul.
El ma tinea in brate si-i priveam chipul de un alb imaculat. Eram absorbita de ochii lui, de un albastru perfect. Bratele lui puternice ma purtau pe valul muzicii si era pentru prima data cand m-a simteam in siguranta. Stiam ca nimic nu m-ar putea rani pentru ca el era acolo si doar printr-un simplu gest ar fi putut topi chiar si cea mai grea primejdie. M-a simteam atat de mica, iar el era atat de impunator.
In ochii lui regaseam tandretea pe care o cautasem intreaga viata si simpla lui privire imi inunda inima de un sentiment nemaintalnit, puternic, frumos, sublim. O lacrima mi-a alunecat pe obraz si s-a transformat in lumina. Ne-a inconjurat si ne-a inaltat mai presus de toate celelalte perechi de fulgi de nea. Eram deasupra tuturor, aproape de soare, care nu ne-a topit, dincontra, ne-a daruit forta. Si totul era si mai puternic iar inima mea parca exploda de fericire. El imi zambea neincetat iar eu vedeam prin ochii lui. Am inchis ochii pentru a-mi contura chipul lui in minte. Acum ii simteam respiratia pe obrazul meu, pentru ca in clipa urmatoare sa se mute pe buzele mele. Si totul s-a oprit. Tot universul impreuna cu el. Am deschis ochii crezand ca deja vom atinge pamantul iar scurta noastra viata va lua sfarsit. Dar nu! O explozie de culoare ne-a cuprins pe amandoi.
Aripile noastre au devenit imense iar acum, eu eram asemeni lui. Eram doi ingeri. Nu-mi mai simteam trupul, eram un infinit. Eram eu si el in acelasi timp. In jurul nostru toti ceilalti ingeri ne priveau fericiti. Ne regasisem unul pe celalalt. Atunci mi-am amintit totul si te-am strans in brate. M-ai cuprins dintr-o singura miscare si mi-ai soptit, poate pentru a mia oara: Te iubesc!