My love... I just haven't mey you yet

Nu

Nu incerca sa atingi cerul daca niciodata nu ti-ai dorit sa cuprinzi stelele. Nu privi in ochii mei daca nu vrei sa vezi in mine rasaritul. Nu cladi o clipa alaturi de mine daca nu vrei sa traim vesnic. Nu-mi inunda fiinta daca nu vrei sa innotam impreuna in oceanul iubirii. Nu-mi darui aripi sa zbor daca nu vrei sa zburam impreuna catre infinit. Nu ma cuprinde in bratele tale daca nu vrei sa simti flacara sperantei din sufletul meu. Nu ma aduce aproape de tine, pentru ca apoi sa ma arunci in abis. Nu-mi sopti cuvinte frumoase daca nu vrei sa le pictam impreuna in tabloul fericirii. Nu picura cu roua deasupra pleoapelor mele daca nu vrei sa traim o vara vesnica. Nu-mi atinge sufletul, daca inima ta nu-mi asculta chemarea. Nu-mi atinge chipul, daca ochii tai s-au saturat sa ma priveasca. Nu incerca sa asculti glasul buzelor mele, daca fiinta ta ramane surda la sarutul lor. Nu privi inapoi sa vezi daca mai sunt, cand pasii tai sunt cei care te-au indepartat de mine. Nu te gandi la mine ca la o iluzie, daca nu ma poti vedea ca pe o realitate. Nu cauta sa citesti in mine o alta fiinta, daca nu imi poti citi paginile sufletului. Nu cauta sa intelegi toate anotimpurile sufletului meu, daca nu te vei lasa cuprins de adierea primaverii.
Nu incerca sa ma cauti acolo unde nu sunt, pentru ca sti ca vei gasi doar ceea ce am fost. Nu ma striga pe nume, daca nu vrei sa auzi cum pasii mei alearga catre tine. Nu-ti aminti ca m-ai ranit, daca nu vrei sa-ti amintesti ca ti-am fost draga. Nu-mi spune adio, cand nici macar nu m-ai intalnit cu-adevarat. Nu cauta sa cuceresti lumea, daca nu ai fost cucerit de niciun suflet pur care vietuieste in ea. Nu cauta minuni, daca esti orb la sclipirea ochilor mei. Nu incerca sa ma vezi, daca privirea ta nu poate vedea dincolo de mine. Nu incerca sa-mi vorbesti, daca soaptele tale nu poarta semnatura sufletului. Nu ma prinde de mana, daca nu-ti doresti sa fii purtat in lumea mea. Nu ma pastra in gandul tau, daca vei uita de mine intr-un colt al inimii tale.
Priveste stelele, priveste cerul, priveste marea, si invata sa canti solfegiul fericirii.
Eu ti-am scris prima nota.

Tu

Esti tacut.
Privesti in gol covorul albastru care ia acum forma viselor tale.
Si modelezi clipe si gesturi, priviri si atingeri, secunde ce picura din razele lunii si zile pe care stelele le croiesc ca pe un sal de matase argintie.
Fiecare soapta de iubire o asezi intr-un ghiveci si ca prin minune o faci sa infloreasca stropind-o cu un sarut tandru. Fiecare privire o simti pe pielea ta prin adierea suava a parfumului ei.
Petalele iubirii iti mangaie chipul si se opresc pe buzele tale.
Si iti patrunde in suflet, ce-i drept fara sa ceara voie.
Pentru ca a batut la usa inimii tale, dar de cealalta parte nu s-a auzit niciun raspuns. A vrut sa plece pentru ca nu vroia sa intre cu forta in viata ta, dar ceva o indema sa ramana. Cand a deschis usa, s-a lovit de pustietatea acelei incaperi interzisa vizitatorilor pana atunci.
Era frig si intuneric dar iubirea nu si-a pierdut speranta si a ramas.
I-ai aruncat acea privire goala si ai vrut sa o alungi. Dar ea ti-a ignorat lasitatea. Stia cata nevoie aveai de ea, stia cat ai cautat-o disperat si de cate ori ai privit cu inima pustie acest covor albastru dorindu-ti in adancul inimii sa fi purtat chiar si pentru o clipa de emotia ei.
A cautat un strop de lumina si la regasit in fiinta ta.
Acum si-a construit in tine un templu, un loc in care poate sa-ti cladeasca visele si in care te are pe tine, adoratorul ei.
Te-a cuprins intru totul si te-a modelat ca pe o bucata de lut.
Ea te-a creat.
Ti-a daruit simtiri si ti-a mai daruit pe cineva cu care sa imparti toate acestea. Doar ea te-a facut sa lasi la o parte griul care te inconjura, doar ea te-a invatat sa traiesti in culori.
Si asta pentru ca iubesti.
Da,
TU!