Soapte

Orologiul suna trezirea unui vis
Iar gandul ce poarta iubirea nebuna,
Paseste usor spre farul aprins
Ce poarta de-acum sclipiri ca de luna.

Si-n noaptea pustie se-aprinde misterul
Purtat de iubiti pe-al dragostei vals;
Si luna zambeste, pamantul si cerul
Usor se unesc, in pasi ca de dans.

O gratie vie pluteste-n delir,
Pastrand rasaritul ca pe-o amintire;
Iar stelele canta duiosul april,
Cu soapte de dor si vers de iubire.

Izvorul raspunde chemarii unui gand,
Iar chipul senin al fetei rasare,
Usor se desprinde, pluteste in vant,
Si lasa in urma o petala de floare.

Din ea se inalta un chip de baiat
Ce-i cauta pasii pierdut in visare,
Cu ochii senini, priviri de smarald,
Iar fata-i intinde o raza de soare.

Cuprinde lumina ce-i mangaie fiinta
Si zboara spre cer, privind ochii ei;
In sufletul lui se naste dorinta
Sa-i fure iubirea jurata de zei.

Dar fata-l iubea de mult, pe ascuns,
Iar el nestiind, privea catre soare
Lasandu-se doar de iubire pastruns,
De tristul alint, de dulce-alinare.

Ecoul aduce cantarea si versul,
Iar chipul iubirii ochii lui oglindesc,
Cand mainile lor ating universul,
Cand doua sclipire de argint se unesc.

(Amyra of the desert)

Vis de primavara

Vazduhul se deschide in umbra unei raze
Si-ascult usor ecoul lasat in urma mea,
Ma striga usor pe nume un glas ce il lasasem
In tristul meu trecut, in suflet, undeva.

Pe chipul meu se-asterne surasul ce dezmiarda,
Si-n ochi am incantare, si roze, si scantei;
Iar trupul meu il chema, in ochi sa i se piarda
Faptura care-aprinde vapaile din ei.

Cu glasul meu cuprind cararile inalte,
Si vie mi-e tacerea ce-o simt in ai sai pasi,
In care rasaritul se-alinta usor din noapte
Si luna se cufunda in tristul ei salas.

Miresme de cires ma poarta in visare,
Si vie mi-e faptura ce-o am naintea mea;
In brate ma cuprinde, ma-nalta catre soare
Si-ntreaga eternitate iubire vom jura.

Prin dulcele april iubirea-ti voi canta,
Iar versul meu te poarta, plutind, prin viata mea.

(Amyra of the desert)

Gradina viselor

Un vis ma cupride sub aripa lui si mi te aduce pe tine.
Pe tine cel care ai trecut de atatea ori prin viata mea.
De atatea ori m-ai privit in ochi, m-ai cuprins de mana si m-ai aruncat in abisul uitarii incat parca am privi un film mut in care ruleaza repetat aceleasi scene.
Dar acum Pygmalion iti sunt iar tu imi esti creatie desavarsita.
In visul meu clipele nu zboare, zburam noi printre ele si le privim ca pe niste stele care ne lumineaza drumul. In visul meu ochii tai imi rasar in cale si nu se sfiesc sa ma priveasca. In visul meu, din lacrimile mele renaste fericirea asemenea copacului vietii.
In visul meu imi atingi chipul cu ochii inchisi, incercand parca sa-mi descoperi zambetul. In visul meu traiesc un minut de fericire la fiecare 60 de secunde petrecute alaturi de tine.
In visul meu cerul ne zambeste, florile ne alinta, vantul ne mangaie iar soarele ne inconjoara iubirea. In visul meu dansam pe o muzica stiuta doar de noi, ale carei versuri le scriem zilnic in Jurnalul fericirii. In visul meu iti fredonez iubirea, in timp ce te trezesti somnoros intr-o dimineata insorita de mai.
In visul meu imi vorbesti din inima, ma cuprinzi cu privirea si ma iubesti cu toata fiinta. In visul meu fericirea exista, nu este doar o nalucire creata de oameni pentru a aduce zambete pe cararile vietii.
In visul meu visele se contopesc cu realul si ne lasam purtati de ele prin abisul unui ocean cristalin.
In visul meu nu exista “adio” pentru ca “te iubesc” porneste din inima ta si se opreste pe buzele mele.
In visul meu iubirea ta imi este suferinta si alinare, inchisoare si desfatare, delir si visare, agonie si extaz.
In visul meu ma ascund in bratele tale, si-ti caut privirea care–mi este calauza printre iluziile lumii mele.
In visul meu, raman la pieptul tau de-a pururi, iar tu ma pastrezi ca pe o muza care da culoare tabloului pasiunilor tale.
In visul meu, ma imbraci cu tine, sarutul tau imi este cununa iar soaptele tale imi sunt suav parfum. In visul meu pasesti subtil si-mi atingi sufletul pentru a te cuibari in bratele mele.
Doar eu te pot trezi din delirul vietii. Doar eu iti pot aduce clipele pe tava fericirii si ti le pot servi la masa visarii. Doar eu iti ating pleoapele cu sarutul unei nopti de primavara.
Doar eu trezesc in tine curcubeul iubirii. Doar eu iti apar in priviri ca oglindire a sufletulu tau.
Ma pastrezi in fiecare pagina a fiintei tale, in fiecare vers pe care vreodata buzele tale l-au rostit intr-un sarut, in fiecare nota pe care corzile lirei tale o vor trimite in univers printr-o imbratisare.
Sunt a ta in fiecare dans care ne poarta catre eternul mister al creatiei. Pentru ca m-am creat pe mine in inima ta si ma contemplu privindu-ti ochii.
Orologiul ne canta trezirea dar tu ramai in visul meu.

Anotimpul sufletului meu

Sa te aseman cu o zi de vara?
Tu esti mai dulce si surazi mai bland!
In Mai e vant si mugurii-i doboara
Si timpul verii trece prea curand.

Cerescul ochi e, uneori, fierbinte
Si-ades umbrita-i geana lui de foc,
Caci de frumos frumosul se dezminte
Si-ntamplator si-n al schimbarii joc.

Dar vara ta nu va pali vreodata
Caci frumusetea-i vesnic anotimp;
Nici moartea s-o umbreasca n-o sa poata,
Cand vers etern o-nalta peste timp.

Cat va fi suflet, vaz si versul meu,
Prin tot ce-am scris tu vei trai mereu.

(William Shakespeare)

Departe de noi

Te ascunzi in spatele aceleiasi priviri goale, in spatele zambetului larg, in spatele pasilor care de acum nu mai fac niciun zgomot.
Si fugi de orice ar putea sa deschida in tine o portita catre o alta lume. Ramai acolo, departe, dar mai arunci din cand in cand cate o pietricica in marea de clipe care ne desparte. Doar din plictiseala si pentru ca iti plac la nebunie multiplele cercuri care se formeaza in apa atat de cristalina, incat chipul tau ar putea semana cu un astru. Adori sa-ti faci simtita prezenta, de acolo de pe celalalt mal. Adori sa tulburi calmul dar te retragi numaidecat in spatele iluziilor fara sa incerci vreodata sa te lasi cuprins de ele. Nici nu sti ce pierzi.
Te lasi cuprins de obscuritate, ignorand cerul albastru care te cheama cu aripile deschise. Patrunzi in intunericul realului care te inconjoara, ignorand cuvintele magice care te pot duce catre Paradis.
Te ascunzi in ceata densa a noptii, ignorand rasaritul care isi ridica genele senine doar pentru noi. Ramai in umbra propriilor pasi, ignorand marea de stele care se intinde in jurul nostru si care ne invita sa plutim printre astrii. Ramai departe de tine si de noi. Nu intorc privirea fiindca voi vedea doar masca pe care o porti pentru ca ma impiedica sa-ti citesc emotiile sufletului.
Nu-ti spun nimic pentru ca stiu ca nu ai da ascultare nici macar ecoului vorbelor mele. Pastrez totul pentru mine si te pastrezi pe tine asa cum mi-as fi dorit sa fi. Si mai arunci o pietricica vazandu-ma ingandurata, si inca una, si te tintesc cu privirea furioasa. In urmatoarea clipa afisezi un zambet strengar.
Continui sa te descopar cu privirea, incercand sa inteleg rostul actiunilor tale, sa creionez ceea ce simti, sa pasesc in gandurile tale.
Dar ma lovesc de un mare semn de “Interzis” si raman pe loc.
Ar fi inutil sa-ti invadez oceanul de tacere in care te contopesti. Te aud rostindu-mi numele soptit, in timp ce arunci un alt cub de zahar in cana cu ceai. Ridic privirea si iti zaresc acelasi zambet, la fel de strengar. Nu te-ai schimbat cu nimic in aceste 10 minute in care te-am aruncat departe de mine.
Acum esti la 1 metru distanta, dar la fel de departe.