Soapte

Orologiul suna trezirea unui vis
Iar gandul ce poarta iubirea nebuna,
Paseste usor spre farul aprins
Ce poarta de-acum sclipiri ca de luna.

Si-n noaptea pustie se-aprinde misterul
Purtat de iubiti pe-al dragostei vals;
Si luna zambeste, pamantul si cerul
Usor se unesc, in pasi ca de dans.

O gratie vie pluteste-n delir,
Pastrand rasaritul ca pe-o amintire;
Iar stelele canta duiosul april,
Cu soapte de dor si vers de iubire.

Izvorul raspunde chemarii unui gand,
Iar chipul senin al fetei rasare,
Usor se desprinde, pluteste in vant,
Si lasa in urma o petala de floare.

Din ea se inalta un chip de baiat
Ce-i cauta pasii pierdut in visare,
Cu ochii senini, priviri de smarald,
Iar fata-i intinde o raza de soare.

Cuprinde lumina ce-i mangaie fiinta
Si zboara spre cer, privind ochii ei;
In sufletul lui se naste dorinta
Sa-i fure iubirea jurata de zei.

Dar fata-l iubea de mult, pe ascuns,
Iar el nestiind, privea catre soare
Lasandu-se doar de iubire pastruns,
De tristul alint, de dulce-alinare.

Ecoul aduce cantarea si versul,
Iar chipul iubirii ochii lui oglindesc,
Cand mainile lor ating universul,
Cand doua sclipire de argint se unesc.

(Amyra of the desert)