Las fericirea mea sa zboare catre tine. Iti las totul.
Pasii mei se duc departe, dar inima inca te poarta fara sa ceara motive, fara sa intrebe daca vreodata tu, acela care a adus un zambet chipului meu, vei mai aparea in fata ochilor mei precum cel dintai rasarit.
Tot ce simt ramane pastrat in cel mai adanc coltisor al fiintei mele si inchid usa acum si aici.
Trag zavorul peste toate acele nopti pe care gandurile mi le aruncau la picioare din clipa in care numele tau ajungea pe buzele mele.
Rostit de mine, numele tau pare al meu pentru totdeauna.
Ma urmareste oricunde m-as ascunde.
Il aud strigat in miez de noapte de o voce nevazuta si ma trezesc cu privirea ta in suflet si cu chipul tau in fata ochilor..
Rostit de buzele tale, numele meu pare sa-ti apartina pentru totdeauna, desi niciodata nu te voi mai avea atat de aproape incat sa-l pot simti soptit pe pielea mea, desi pare sa fie creat pentru a fi rostit de tine.
Dar n-am fost si nici nu voi fi vreodata ceea ce mi-as fi dorit sa fiu in fata ochilor tai.
Pentru tine nu sunt nimic, pentru mine esti totul.
Las visele sa zboare, le alung pe toate impreuna cu tot ce a putut fi si nu a fost vreodata.
Arunc in departare clipele de asteptare, diminetile care purtau aroma ta, amiezile insorite de razele sufletului meu in care te reflectai tu. Tu cel care m-a facut sa vad apusul ca pe un nou rasarit, un rasarit al iubirii, o raza de speranta, un soare al inimilor.
Nu voi pastra cu mine decat privirea ta.
Doar ea imi va alina drumul care ma va purta departe de tine.
Privirea ta imi va fi icoana a sufletului pana cand, intr-o buna zi, voi putea privi in urma fara ca amintirile sa mai trezeasca in mine o blanda amagire.
Am scris ultima fila a acestei povesti. De acum se asterne tacerea.
Inca o clipa de liniste ... si inca o clipa. Doar atat.
Dupa cea mai intunecata furtuna, raman in asteptarea celui mai minunat curcubeu.
