Candva pastram ramasitele unei iubiri la care tanjeam si care se indeparta de mine cu fiecare pas pe care il lasam condus de inima.
Candva ma mistuia dorinta unui sarut uitat intr-un colt al buzelor.
Candva ma multumeam cu amintirea unei priviri fulgeratoare dintr-o seara cu luna plina.
Acum imi asum fiecare pas, fiecare sarut, fiecare privire.
Acum nu mai trebuie sa cer, acum primesc fara cuvinte.
Acum inima imi conduce pasii acolo unde trebuie sa fiu.
Acum visul ma tine treaza. Acum traiesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu