joi, 10 iunie 2010

Un vis al fericirii


Atat de perfect incat imi este teama sa nu se spulbere ca un balon de sapun si din el sa ramana doar magia culorilor.
Atat de asteptat incat deschid ochii larg si nu-mi dau seama daca este real sau este doar o inchipuire a noptii.
Atat de frumos incat in el se oglindesc toate sentimentele pure pe care le-am trait vreodata si inca ceva in plus.
Atat de ambiguu incat uneori simt ca imi apartine dar in acelasi timp imi da senzatia ca imi scapa printre degete.
Atat de adorat precum un vers de iubire adus pe buzele lui intr-un sarut gingas prin care inima sopteste juramantul etern.
Atat de misterios incat imi apare in cale la fiecare gand, dar se ascunde dupa o perdea luminoasa si ma priveste amuzat cum il caut cu toata fiinta. Atat de dorit incat buzele mele murmura o rugaciune continua in asteptarea lui.
Atat de viu incat deseori ii simt respiratia iar bataile inimii lui au devenit orologiul destinului meu. Atat de trist incat ma face sa cred ca nu va exista niciodata si ca nu merit sa traiesc vise perfecte si in realitate.
Atat de fin precum o lacrima de fericire ce rasare in coltul ochilor mei, cade usor pe obraz si se spulbera in mii de particule care vor disparea pentru totdeauna. Atat de subtil precum o ploaie de vara care ma cuprinde pe neasteptat si-mi inunda fiinta pentru ca in clipa urmatoare sa simt mangaierea curcubeului.
Atat de puternic incat uneori pare un blestem al zeilor pentru cei care incearca sa viseze mai presus de vise.
Atat de pasional incat arde fiecare picatura din oceanul de stele care strabat noptile pline de dor.
Atat de suav incat simpla lui atingere ar putea trezi Raiul iar Ingerii ar canta “Oda bucuriei”.
Atat de visat incat se contureaza intr-o realitate mult prea banala pentru scenariul pregatit lui.
Atat de simplu precum “...o mare pe tarmul careia, cuprinsi de dor, Vin zilnic doi indragostiti, fiecare, Visand minunea rentalnirii lor.” Atat de pastelat incat ar trebui sa adun toate nuantele primaverii spre a renaste continuu intr-un tablou al idealului.
Atat de cald incat inima mea ia forma unor raze care ating fiecare colt al Universului. Atat de minunat incat ar parea un basm cu Zane si Fetzi Frumosi. Iar eu, poate, atat de imperfecta pentru toata perfectiunea viselor mele.

Un comentariu: